Fotograful pe care vi-l supun atenţiei astăzi este unul foarte puţin cunoscut în rândul amatorilor de imagine din România. Mai mult, având în vedere că fotograful brazilian nici nu are pagină de wikipedia (!!!), s-ar putea ca nici la nivel mondial să nu fie extrem de popular. Dincolo de glumă, Tiago Santana este imposibil de trecut cu vederea, odată ce-l descoperi. Eu am făcut-o acum mai bine de un an şi jumătate, şi încerc să înţeleg personalitatea acestuia, atât de pregnant prezentă în imaginile sale.
Pentru că eu unul n-am găsit foarte multe informaţii despre el, o să încerc, alături de voi, să descopăr trăsături ale lui Tiago Santana din fotografiile sale, dar asta nu înainte de a trece în revistă câteva date seci, care nu lasă loc de prea multe interpretări.
Născut în 1966, în nord-estul Braziliei, în Crato, regiunea Cariri, Tiago Santana lucrează ca fotograf profesionist din 1989 şi este fondatorul editurii ”Tempo D’Imagem”, înfiinţată în 1994, specializată în albume foto. De asemenea, este curatorul Institutului de fotografie din Fortaleza, Ceara, Brazilia. Printre premiile sale se numără ”Marc Ferez” – 2005, ”Conrado Wessel” pentru eseu fotografic – 2006, Cel mai bun fotograf al Braziliei în anii 2008 şi 2009.
Alături de Sebastião Salgado, care este cu o generaţie mai în vârstă, Tiago Santana este unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi brazilieni ai vremurilor noastre. Lucrările sale sunt pline de efervescenţa Americii de Sud, la graniţa dintre tradiţional şi modern.
Plecând de la deviza lui Tolstoi, ”vorbeşte despre satul tău şi vei fi universal”, Santana s-a dedicat profund documentării oamenilor din Sertao, una dintre cele patru sub-regiuni ale nord-estului Braziliei. Zonă semi-aridă, unde viaţa se câştigă în fiecare zi, populată de indivizi şlefuiţii doar de ideea zilei de mâine.
”Ce mă interesează pe mine în condiţiile acestei sărăcii lucii este puterea oamenilor. Chiar şi într-un loc care se opune vieţii, capacitatea lor de a supravieţui este o lecţie pe care ne-o predau tuturor. Imaginile mele nu sunt gata mestecate şi digerate pentru privitor, ci cred mai degrabă sunt pentru a-l lăsa pe acesta să reflecteze şi să descifreze”, spune Tiago Santana.
Imaginile fotografului brazilian sunt diferite de cadrele clasice de documentar. Pulsează, sunt spontane, aproape imprevizibile, cu tăieturi care întregesc. Aspectul estetic este la fel de important ca şi impactul social, arătând clar conexiunea pe care o are Santana cu oamenii din faţa camerei sale. Compoziţiile asimetrice au un farmec deosebit, părând că, dacă te uiţi mai mult la ele, se aşază cuminţi şi formează întregul. Conexiunile dintre planuri sunt şi ele puternic evidenţiate, dar fără a afecta rafinamentul unor fotografii.
Imaginile lui Tiago Santana sunt deopotrivă delicate şi dure, reuşind să insufle un aer nou peste fotografia documentară. Subiecţii săi au o libertate completă de mişcare, şi, mai mult, par complet nepăsători faţă de fotograful care-i pozează întotdeauna de foarte aproape, brazilianul folosind un obiectiv de 28mm. Deşi vorbeam despre delicateţe, despre rafinament, nu există urmă de sentimentalism în cadrele lui. Poate din cauza acestui contrast ridicat, a luminii dure, poate pentru că Tiago nu-i compătimeşte pe brazilienii care trăiesc într-una din zonele cele mai aride şi sărace ale ţării. Şi, poate, nici nu sunt de compătimit, fiind mai duri decât solul. Însă afecţiunea și grija pe care le-o poartă e evidentă, dacă ne uităm la aproape fiecare om din cadrele sale. Şi aceste lucruri fac din Tiago Santana un fotograf cu totul şi cu totul aparte.
Un articol de Cristian Munteanu. Îl găsești și aici.