Care este diferenta dintre un fotograf/pasionat de fotografie si un om care trece cu capul in jos, pe strada, fara a observa nimic?
Faptul de a fi conectat, de a fi prezent, de a vedea, de a fi atent, de a ajunge chiar sa anticipezi cursul unor lucruri. De a-ti bloca poate chiar gandurile si de a te racorda la ceea ce se intampla in jurul tau.
Pentru a fi prezent nu este suficient sa ai disponibilitate si bateriile incarcate (desi e important si asta, bineinteles), ci presupune faptul de a incerca sa vezi cu adevarat detaliile din jurul tau, oricat de banale ar parea ele sau locul in care te afli.
Un participant la un curs foto alb-negru, pasionat si de fotografie de strada, m-a intrebat la un moment dat unde poti gasi locuri promitatoare, specifice urbanismului est-european? In NY de exemplu i se parea ca oricine ar apasa pe buton ar putea obtine fotografii de calitate, dar in orasele din Romania cam greu. Cum poti gasi farmecul in orasele noastre post-comuniste ravasite de kitsch?, a continuat el. O intrebare pertinenta de altfel, am fi ipocriti sa spunem ca nu am gandit-o adesea. Si eu, si tu. Si probabil multi altii…
Lumina aparte, spatiile largi, arhirectura debordanta…da, perfect de acord…greu de batut New York-ul. Dar povestea e cu dus si intors. De multe ori, creatiei ii prieste austeritatea. Uneori prea multe optiuni pot fi ceea ce unii numesc „paralysis of choice”, multitudinea de alegeri disponibile care nu fac decat sa te tina pe loc, nu ai idee nici macar de unde sa incepi.
Si nu pot lasa aici nementionat un citat din Orasele invizibile ale lui Italo Calvino, care mie imi place tare:
"Pentru a vedea un oras nu e suficient sa tii ochii deschisi. Mai intai trebuie sa scapi de tot ceea ce te impiedica sa-l vezi - toate imaginile mostenite si ideile preconcepute." (Orasele invizibile )
Sunt multe locuri fotografiabile si care merita atentia. Oriunde. Ce vedem, cum vedem si cat vedem sunt subiecte complexe, greu de amplasat in grile cu raspunsuri exacte. Am fost invatati sa vedem lumea intr-un fel anume, avem obisnuinte. Creierul apeleaza la sabloane deja asimilate si ne ofera scurtaturi comode, in detrimentul cautarii de idei sau sensuri noi.
Lumea incepe aici, cu tine, nu e musai sa cauti departe. Problema e ca intervine rutina, sau asa mi se pare. Pentru ca, daca schimbam perspectiva, rutina in fotografie este o aparenta, exista lucruri neinteresante in aparenta. Si spun asta pentru ca poti obtine imagini noi zi de zi din acelasi loc…Lumina nu va fi la fel, starea ta va fi diferita, vei avea soare sau vei avea nor, umbre lungi sau reflexii de la ploaie, ceata sau cer senin, oamenii vor fi altii pe strada samd
Vorba filosofului: Nu poti intra de doua ori in acelasi rau.
Atitudinea si curiozitatea sunt cele care fac diferenta dintre a vedea si a nu vedea, dintre a descoperi sau a ramane indiferent. Nu exista locuri sau orase frumoase sau urate, locuri in care nu e nimic de vazut (a se citi de fotografiat).