Gerda Taro, pe numele ei adevărat Gerta Pohorylle, a avut o viață scurtă, a murit la vârsta de doar 26 de ani, însă în acești douăzecișișase a trăit cât pentru o sută. Era plină de viață, ambițioasă, visătoare și încăpățânată. S-a lăsat dusă de val și a experimentat totul la intensitate maximă.
Despre Gerda Taro
Gerda s-a născut într-o familie germană cu origini evreiești, dar și-a petrecut primii ani din viață în Polonia. Provenind dintr-o familie bogată, a studiat la o școală privată, iar apoi la un colegiu din Elveția. În timp ce sistemul nazist începea să capete din ce în ce mai multă putere, Gerda s-a exilat la Paris ocupând un post de stenografă, fugind din Germania, unde de altfel fusese arestată în 1933 pentru activități antinaziste. Nu s-a mulțumit însă cu atât, dorindu-și să realizeze mult mai mult și să aibă un cuvânt de spus în tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său.
La Paris îl întâlnește pe Andre Freidmann, cunoscut mai bine sub pseudonimul de Robert Capa, nume inventat de altfel chiar de Gerda, pentru a-i ajuta să aibă vizibilitate mai mare și pentru a vinde mai scump imaginile pe care le realizau amândoi, nu doar Capa.
El a învăţat-o dragostea pentru fotografie, dar ea l-a ajutat să devină faimos.
În 1936, Gerda reușește să obțină prima legitimație de presă și să vândă împreună cu Capa fotografii sunt numele de Capa & Taro. Astfel, în primii ani, puţini știau care erau de fapt imaginile realizate de ea.
În vara lui 1937, fotografiile realizate de Taro au contribuit la infirmarea zvonurilor potrivit cărora regiunea Brunete de lângă Madrid era încă sub controlul naţionaliștilor. De fapt, în cursul luptelor din luna iulie, republicanii reușiseră să-i respingă pe soldaţii lui Franco, iar fotografiile lui Taro au servit drept dovadă.
Însă participarea ei la acele operaţiuni i-a fost fatală. Dorința de a arăta lumii cât de urât și de crud este războiul i-a adus sfârșitul, devenind prima femeie fotograf ucisă pe front.
Pe 25 iulie, în timpul unei retrageri, Taro și jurnalistul canadian Ted Allan s-au urcat într-o mașină pentru a se retrage dintr-o zonă bombardată, însă mașina a fost lovită de un tanc.
Partidul Comunist Francez, care a făcut din imaginea tinerei fotografe moarte pe frontul antifascist un instrument excelent de propagandă, i-a organizat funeraliile la Paris.
După moarte, numele lui Taro a fost uitat, pierdut în vâltoarea care a cuprins iar Europa. Căderea în uitare a fost cauzată și de faptul că imaginea ei ca artist fusese strâns legată de cea a lui Capa, iar acesta a ajuns, mai ales în anii celui de-al Doilea Război Mondial, o legendă.
Abia în anul 2007, Centrul Internaţional pentru Fotografie de la New York a organizat o expoziţie cu fotografiile realizate de Taro în războiul din Spania, o măsură reparatorie pentru imaginea ei ca artist, și mai ales ca femeie fotojurnalist de război.
Fata cu Leica - Despre carte
Fata cu Leica nu este o biografie, sau nu în sensul clasic al termenului, ci o excelentă carte de memorii, povestea Gerdei fiind creată cu ajutorul amintirilor deținute de trei personaje care au cunoscut-o: medicul Willy Chardack, ajuns acum în America, Ruth Cerf, singura rămasă în Franța, prietena ei cea mai bună și cea cu care a împărțit o viață, și Georg Kuritzkes, activist și cumva prima dragoste a Gerdei, încă dinainte de a părăsi de tot Germania. Acest fapt ne-o apropie mai tare de suflet și creează acea emoție destul de rar întâlnită într-o carte de memorii.
Adesea, trecutul se împletește cu prezentul și invers, descrierile lungi pe alocuri necesită din plin atenția cititorului, însă cel mai probabil lectura nu te va dezamăgi.
O vei afla pe Gerda, o personalitate puternică, plină de optimism, care reușea să aducă oamenii împreună atât pe perioada cât a trăit, dar și după ce a decedat. Este o carte încărcată de emoție, amintirea Gerdei fiind încă vie în memoria celor ce au cunoscut-o, chiar și la mulți ani după ce a fost ucisă.
Autoarea ne oferă un model de nonconformism, de eleganță și stil prin intermediul Gerdei Taro. Ea face ca totul să merite. Nu se încadrează în tiparul vremurilor sale. Nu se teme de repercusiuni și aleargă să-și îndeplinească visele, indiferent de greutăți și de ceea ce are de dus în spate pentru a ajunge acolo unde își dorește.
Despre carte:
Titlu: Fata cu Leica
Titlu originaal: La ragazza con la Leica
Traducere: Liviu Ornea
Editura: Art
Colecție: Musai
Anul apariției: 2019
Număr de pagini: 424