O fotografie bună se prezintă de obicei ca un cumul de elemente, printre ele figurând subiectul, fundalul, geometria, momentul etc. Aceste elemente pot fi deseori interpretate prin prisma simbolismului si semioticii. Am adunat mai jos câteva dintre cele mai importante simboluri legate - direct sau indirect - de geometrie. Bineînţeles, fotografia nu trebuie decodată mecanic doar prin simplă bifare a simbolurilor de mai jos aşa cum niciun simbol nu se regăseşte în starea lui pură şi singulară în fotografie ca să poată fi interpretat mot-a-mot.
Ascensiunea
- urcare, linie ascendentă
- reprezintă o elevaţie spirituală, o depăşire a condiţiei terestre, o autodepăşire, o apropiere de valorile absolute ale cerului
Căderea
- coborâre, linie descendentă
- reprezintă opusul înălţării, în toate planurile, căderea semnificând insuccesul, înfrângerea, catastrofa, moartea
- înseamnă şi un refuz, o neputinţă a omului de a se menţine la nivelul anumitor exigenţe
Centrul
- are o valoare axiologică, psihică şi sacră
- Centrul este Realitatea Absolută, Dumnezeu, independent de Timp şi de Spaţiu
- este locul unde se întâlnesc forţele opuse, locul unde cerul se întâlneşte cu pământul, locul arborelui lumii
- Centrul constituie un punct de intersecţie şi totodată un canal de comunicare între diferite niveluri sau regiuni cosmice (cer, pământ, lumea subpământeană)
Cercul
- simbolul geometric cel mai important şi cel mai larg răspândit, cercul este simbolul perfecţiunii, omogenităţii, mişcării eterne care nu are nici început, nici sfârşit
- pe plan cosmic, simbolizează cerul, în opoziţie cu pătratul care e simbolul pământului
- simbolul timpului, al veşnicei reînceperi. În felul acesta, cosmosul e considerat o sferă, dincolo de limitele sale fiind haosul. Toate punctele cercului sunt la aceeaşi distanţă de centrul invizibil; în acest sens, el reprezintă Zeul şi Creaţia Sa
- e simbolul dragostei creştine, în centru fiind Dumnezeu, iar credincioşii vin spre el
- există o legătură aproape universală a cercului (şi altor figuri rotunde) cu principiul feminin
- la majoritatea popoarelor lumii cercului i se atribuie o putere magică de apărare
- un caracter ritual, izvorât din simbolismul cercului, îl au toate mişcările de înconjurare a unui obiect sacru
Coloana
- simbolizează ascensiunea, legătură dintre cer şi pământ
- împrumută simbolismul arborelui vieţii şi axei lumii
- este simbolul victoriei
- încadrate în porţi sau aşezate la hotare, coloanele marchează limita, trecerea de la o lume la altă.
- izomorfă coloanei vertebrale a omului, în plan spiritual, coloana marchează etapa afirmării de sine a personalităţii, punând în evidenţă tăria de caracter şi sacrificiul de sine
- simbol al virilităţii masculine
Discul
- prin asemănarea ei cu cercul, roată sau inelul, are o simbolică astrală: se asociază cu Soarele sau cu Luna. Că simbol uranian poate să semnifice şi cerul sau divinitatea
Fereastra
- este ochiul casei
- mediază opoziţiile înăuntru-afară, închis-deschis, pericol-siguranţă şi leagă intimitatea casei (familiei) de lumea exterioară
- locul intrărilor şi ieşirilor nereglementare
Haosul
- cuvânt grecesc (chaos) însemna „căscătură”, gol
- în diferite mituri cosmogonice e starea iniţială, neorganizată de la care s-a pornit urzirea lumii
Hotarul
- un semn al discontinuităţii spaţiului
- desparte, dar şi uneşte, zone şi nivele diferenţiate valoric, marchează momentul de echilibru şi cumpănă
- hotarul conţine, concentrat în sine, energia ambelor spaţii, antagoniste sau complementare, de unde rezultă ambivalenţa acestui simbol. Orice trecere înseamnă schimbare
Mingea
- simbol solar sau lunar; jocurile cu mingea au întotdeauna un caracter cosmologic
- într-un sens general, mingea pusă în joc figurează destinul, iar deţinerea ei este un semn al înstăpânirii şi câştigului
Pătratul
- unul din simbolurile fundamentale aparţinând limbajului figurilor geometrice
- simbol al pământului în opoziţie cu triunghiul sau cercul semnificând cerul
- semnifică totalitatea şi stabilitatea
- deoarece are patru unghiuri, pătratul semnifică oprirea, fixarea în spaţiu şi în timp, rezistenţă şi permanentă
Piramida
- se înscrie în simbolismul Axei Lumii, este o scară monumentală, graţie căreia defunctul regal se ridică spre cer
- simbolizează perenitatea, eternitatea şi imortalitatea
Poarta
- simbolul unei treceri, transformări
- este izomorfă podului, deoarece separă şi leagă, totodată, două stări, două lumi, două teritorii
Răscrucea
- considerată drept loc al concentrării forţelor benefice sau malefice şi totodată, al trecerii de la o lume la altă, de la viaţă la moarte
- poate fi locul ezitării sau reflectării în vederea luării unei decizii – la multe popoare, la răscruce de drumuri şi poteci de pădure se aseaza bănci pentru odihnă şi cugetare
Roata
- simbolismul roţii se identifica cu acela al cercului, aflat într-o mişcare de rotaţie, asociinduse cu Soarele, cu mişcarea neîntreruptă a vieţii, cu ciclurile naturii şi vieţii omului
- datorită alcătuirii şi formelor sale (cerc, spiţă, centru), roata în mişcare semnifică mersul timpului, care nu se sfârşeşte niciodată
- este o emblemă a devenirii universale. Ca simbol al devenirii, roata semnifică şi timpul istoric
Scara
- simbol al ascensiunii sau coborârii, o legătură dintre cer şi pământ
- este apropiată simbolismului arborelui lumii şi sinonim al funiei, lanţului sau curcubeului
- punte între cer şi pământ, apare în momentele critice ale evoluţiei lumii
Semiluna
- poartă în sine simbolismul general al lunii, însă mai ales pe cel referitor la faza ei de creştere
- asemănarea cu coarnele taurului a contribuit, probabil, în mare măsură, la valorificarea ei masculină, la asocierea cu un principiu activ şi fecundător al cerului
Sfera
- simbolurile perfecţiunii. Pornind tocmai de la credinţa că sfera este corpul perfect, întrucât toate punctele de pe suprafaţă ei sunt egal depărtate de centru, Pitagora a presupus că pământul este rotund
- continuă simbolismul cercului, deoarece este un cerc în volumul sau – a treia dimensiune a cercului
- reprezintă totalitatea şi simetria
Soarele
- simbol arhetipal, prezent aproape în toate culturile lumii
- cultul astrului zilei, considerat izvor al vieţii şi al morţii
- soarele poate fi asociat atât principiului masculin cât şi celui feminin
- soarele este sursă şi întruchipare a luminii diurne, cu toate valenţele ei spirituale şi psihologice.
- este focul uranian, dătător de viaţă, purificator dar şi ucigător prin arşiţa şi seceta pe care le provoacă
- soarele e nemuritor dar el învie în fiecare dimineaţă şi moare la asfinţit, de aceea este simbolul veşnicei întoarceri a vieţii trecând prin moarte temporară
- dominând boltă cerului, el este un simbol al centrului. Simboluri specifice solare sunt discul, discul înaripat, roată, carul, etc.
Spirala
- reprezintă evoluţia, emanaţia, extensiunea, dezvoltarea ciclică progresivă
- prototipul natural al spiralei e cochilia melcului, străvechi simbol al renovării naturii, şarpele încolăcit şi vârtejul viforului
- simbolism lunar, acvatic şi feminin
- este reprezentarea mişcării începând de la un anumit punct şi prelungită la infinit, putând fi raportată la timp, la evoluţia lumii materiale sau la mişcarea ideilor
Stâlpul
- simbolul sprijinului, al fixării şi dăinuirii în timp
Triunghiul
- figura fundamentală în lumea simbolicului geometric, deoarece se crede că restul figurilor se pot împărţi în triunghiuri
- preia, aproape în întregime, simbolismul cifrei trei, semnificând divinitatea, armonia, proporţia
- triunghiul echilateral e înconjurat de raze, iar în mijloc având un ochi e simbolul atotştiinţei şi providenţei dumnezeieşti. În francmasonerie e un simbol fundamental (Delta luminoasă, Triunghiul sublim). Triunghiurile suprapuse cu vârfuri inversate (Pecetea lui Solomon, Steaua lui David) simbolizează armonia contrariilor
- triunghiul cu vârful în sus simbolizează focul şi principiul masculin, iar cu vârful în jos – apă şi sexul feminin
Unu (1)
- numărul simbolic al totalităţii, al absolutului, al infinitului, al energiei creatoare primordiale, al divinităţii supreme, al sintezei, al luminii
- un simbol unificator al contrariilor reconciliate
- este originea tuturor numerelor: admite multiplicarea omogenilor şi reducţia multiplului la unul
- unul simbolizează principiul activ şi se asociază lui Dumnezeu, Soarelui, culorii roşii
- evocă, de asemenea, starea edenică, unitatea primordială, preexistente dualismului conflictual, polarizării lumii în valori pozitive şi negative
Doi (2)
- cifra pară, reprezintă în simbolistica numerelor opoziţia, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic
- este numărul tuturor dedublărilor şi diadelor, specifice structurii dualiste a percepţiei lumii, înscrise în opoziţiile: bine—rău, sacru—profan, materie — spirit, masculin — feminin, cer — pământ, foc — apă
- este un simbol bivalent, căci unitatea celor doi poli poate evolua atât în bine, cât şi în sens rău. Semnifică sinteză şi divizarea, antagonismul latent, reciprocitatea ce poate fi dragoste şi ura
- este şi un număr al simetriei şi frumuseţii; această dualitate a unicului (de simplici duplex) şi unitate a dualităţii (de duplici simplex) este considerată drept structura a frumuseţii şi simetriei, vizibilă mai ales în alcătuirea corpului omenesc
Trei (3)
- numărul trei, că structura unificatoare, dinamică şi productivă, întruchipat în triada simbolică, traversează întreagă lume a imaginarului şi se regăseşte la toate nivelele existenţei: fizic, psihic, macrocos-mic şi microcosmic
- peste tot, el exprimă o ordine perfectă, o totalitate organizată şi ierarhizată în vederea creaţiei. Este semnul totalităţii cosmice (lumea de jos-pământul-cerul) şi al persoanei (inconştientul-conştientul-supraconstientul)
Patru (4)
- simbolismul acestui număr rezultă mai ales din raportarea să la două forme geometrice esenţiale în modelul tradiţional al lumii: pătratul şi crucea
- este numărul totalităţii şi plenitudinii lumii terestre, tangibile, materiale, simbolizată prin cele patru puncte cardinale, prin patru vânturi, prin patru stâlpi pe care se sprijină pământul sau universul, prin patru elemente cosmice (pământ, aer, apă, foc), prin patru anotimpuri etc.
Cinci (5)
- numărul cinci este un număr sacru la multe popoare şi are o bogată simbolică în unele sisteme de gândire mitică şi filosofică
- este semnul unirii (un număr nupţial), al centrului, al armoniei fecunde, al hierogamiei cerului (3) şi pământului (2)
- cinci este simbolul microcosmosului (al omului cu braţele şi picioarele desfăcute), dar şi al macrocosmosului: două axe, una verticală şi una orizontală, intersectate într-un centru (cruce)
Un articol de: Cristian Bassa.
(Surse: Hans Biedermann – Dicţionar de simboluri, Ivan Evseev – Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale)
Interesanta interpretare, deseori cand fotografiam cautam povestea din spatele imagini surprinse.
Citind articolul am gasit cateva din interpretarile pe care le-am dat imaginilor fara sa am cunoastere despre aceste interpretari.
Am sa revin asupra articolului si cu alta ocazie.