Un mic studiu despre despre piața de cărți foto și zine-uri din România. Ce prefera pasionații de fotografie? De unde își cumpără cărțile? Cât de des? Prefera edituri anume? Ce gen de fotografie se vinde mai bine? etc. Aflăm în cele ce urmează...
Am primit cu ceva timp în urmă invitația de a ajuta cu un sondaj în scopuri academice, pentru o cercetare care duce probabil în alte zone decât ce voi aborda eu acum. Am zis da, pentru că tematica era una despre care am scris recent și care mă interesează: piața de cărți foto și zine-uri din România.
O vreme răspunsurile au întârziat să apară, apoi ușor-ușor s-a ajuns la un număr de aproximativ 100 de respondenți.
Nu foarte mulți, dar suficienți pentru a trage câteva concluzii. Concluzii sau idei pe care le intuiam sau le știam deja, și care acum s-au cimentat de-a binelea.
Partea bună este că 78,8% dintre respondenți au afirmat că achiziționează cărți foto sau zine-uri, partea proastă este că cei mai mulți fac asta cam de 3 ori/an. Corelat cu nivelul veniturilor (39,4% câștigă între 500-1000 de eur/lună, urmați de 22,7% care câștigă între 1000-1500 eur/lună) nu este o surpriză și de altfel una dintre cauzele principale în opinia respondenților pentru achizițiile sporadice este tocmai lipsa banilor.
Există însă și o parte mai puțin bună a poveștii, aceea că a doua cauză (sau chiar la egalitate cu veniturile reduse) ar fi lipsa culturii și a educației. În domeniu, în general, și mai ales când vine vorba de a lua în considerare resurse și lucruri care te ajută să crești. Există o preferință relativ crescută pentru materiale gratuite și există convingerea că materialele de pe YouTube sunt suficiente. Lipsește o infrastructură în fotografie – nu avem de nici unele: instituții, muzee șamd, iar mulți aparent preferă să se uite la cărți/albume de fotografie etc. în format pdf, deși experiența printului este la distanță foarte mare și presupune cu totul altceva.
Sa revenim însă. Întrebați de ce cred că zine-urile și cărțile foto se vând mai greu la noi, comparativ cu restul Europei etc.?, participanții la sondaj au mai răspuns:
Întrebați de ce nu cumpără cărți foto sau zine-uri, participanții la sondaj au răspuns fie că le obțin în format pdf, gratuit de pe internet, fie că și-au propus să nu mai cumpere cărți foto de ceva vreme sau sunt genul care învață mult din practică, de pe grupuri foto sau din tutoriale de pe YouTube.
În privința preferințelor la nivel de loc sau mod de achiziție, 59% dintre respondenți preferă să cumpere din librării sau site-uri precum Cărturești, Libris etc., urmați de cei care cumpără direct de la autori sau de pe site-uri străine.
Tematicile preferate când vine vorba de conținutul cărților foto și/sau al zine-urilor sunt: fotografia de stradă, fotografia documentară/proiecte documentare, fotografia de natură și de portret, urmate de fine art și fotografia nud.
În privința prețului, respondenții au afirmat în proporție de 40-45% că sunt dispuși să plătească pentru un zine între 25-30 de lei sau 30-35 de lei, pentru un album foto color între 120-150 lei, iar pentru un album foto alb-negru 90-100 de lei.
Nu sunt interesați dacă albumele au apărut la o editură anume, este mai relevant conținutul, însă majoritatea consideră că dacă apar la o editură consacrată, calitatea cărților va fi mai bună, la fel și distribuția/promovarea lor șamd, fiind astfel mai ușor de descoperit și conferindu-le o altă legitimitate.
Există de asemenea o preferință clară pentru autori cunoscuți, 60% dintre participanții la sondaj afirmând că îi ajută să cunoască autorul, atunci când decid să cumpere un zine sau photobook.
Concluziile sunt ușor triste, dar așteptate.
Accesibilitatea fotografiei nu a servit la diminuarea magiei pe care o aduce, dar a îngreunat lucrurile și pentru majoritatea a devenit mai greu să ajungă la conținut de calitate.
De ce? Din cauza lenei noastre de primă mână dar și pentru că a devenit mai greu de selectat, de distins.
Internetul a făcut fotografia mai disponibilă pentru noi, dar ne-a împins și către o cultură vizuală neuniformă: unde unii știu despre ce este vorba, în timp ce ceilalți sunt confuzi și se învârt în cerc. Ne-am întemnițat în grupuri mai mici, care ratează imaginea de ansamblu? Ar putea fi și asta o explicație… Și în același timp o nouă provocare. Cum ieșim din asta și cum ajungem să creștem?
E nevoie de cultură… au spus-o deja mulți. Dar și de responsabilitate… Pentru că cei puțini care știu să distingă și să selecteze ar trebui să dea mai departe din ceea ce știu… Picătură cu picătură, om cu om, până când cercul se face din nou mai mare și micro-comunitățile colaborează între ele, cresc împreună.
Pentru că a fi pasionat de fotografie, obișnuia să le permită oamenilor să se simtă ancorați chiar dacă se aventurau în aspectele trecutului sau prezentului pe care le atingeau sau transformau. Iar asta nu ar trebui să se schimbe… și munca valoroasă ar trebui să continue să fie adusă în față.
S-ar putea să te intereseze și:
Ai punctat foarte bine aici: „Există o preferință relativ crescută pentru materiale gratuite și există convingerea că materialele de pe YouTube sunt suficiente. Lipsește o infrastructură în fotografie – nu avem de nici unele: instituții, muzee șamd, iar mulți aparent preferă să se uite la cărți/albume de fotografie etc. în format pdf,”
Pot sa dau câteva exemple stupide de acest gen, încep cu” faimosul ” Eric Kim, pe care dacă îți iei un Ricoh imediat îl asociezi cu acesta nu din vreun motiv anume ca deh, nu e el fotograf, însă e ca un virus care nu are nicio treaba cu fotografia.
Apoi mai am ceva de adăugat, sper sa găsesc clipul de pe Youtube unde te învață că dacă închizi apertura la maxim poți obține un super motion blur, kkndu-ne pe ea de imagine ca apare difractia. 🤦🏻♂️
Dar cam asa sunt materialele din online.
Sper sa se schimbe ceva, eu personal voi continua
Multumim pentru sondaj si articol. Foarte relevante date!